Interviu despre mine la borna 24

Daca mai deunazi am facut un interviu cu mine, cred ca a sosit timpul sa vorbesc putin si despre mine. Acum nu ca pagina de prezentare nu ar fi suficienta, dar asa spune la tag. Cum care tag? Cel primit sub forma de leapsa virtuala de la amica Ana Soviany. Sarut mana Asadar este vorba despre o leapsa cu autodezvaluiri in opt puncte, care trebuie la final expediata pe calea mirificului ‘net catre alti ‘8 neni’ (partea asta mi-a placut mult ). Sa incepem!

1. Chiar daca astazi este 1 aprilie si multi poate credeti ca fac vreo pacaleala, ei bine va spun deschis ca este ziua mea de nastere si implinesc 24 de ani. Da, da…pe 1 aprilie 1984 imi faceam aparitia intr-un Bucuresti al Pactului de la Varsovia si iata-ma acum, dupa 24 de ani, la camasa si cravata asteptand oaspetii din NATO. Ce ne-am ajuns si cu tara asta…

2. Cred ca, desi as baga mana in foc ca lucrurile s-au intamplat intocmai, primul cuvant rostit a fost ’sport’. De aici am inceput sa spun asa pe litere: c_i_c_l_i_s_m, apoi m_o_t_o_a_r_e, apoi f_o_t_b_a_l, ma rog… si tot asa pana am ajuns la snooker. Nu stiam noi pe vremurile acelea cu ce se mananca, dar posibil eu sa fi anticipat transmisiile Eurosport din zilele noastre si sa-l fi pronuntat totusi s_n_u_c_a_r

3. A trecut timpul de la silabisiri si iata-ma in prima zi de scoala. O ploaie mocaneasca de nu te-ai fi ridicat din pat pana dupa pranz. Dar eu, insotit de ai mei scumpi parinti, am luat drumul spre scoala cu un ghiozdan cu doua ciupercute pe el, parca il vad si acum. Nu gandeam atunci ca zi de zi voi relua acel mecanism vreme de 16 ani. Si in clasa ce sa vezi? Ne-au pus sa desenam ceva, orice. Hmm ? (mi-am spus). Daca e vorba asa am desenat si eu o casuta frumoasa, un copacel langa ea, o cararuie, un catel si un soare pe cer. Bun baiat

4. Si nici nu stiu cum trecu timpu de ajunsei la liceu. Nu cred ca am sa uit vreodata meciul de baschet din clasa a X-a cu cei de la D (astia fiind Chimie-Biologie. Noi de la E (Istorie-Stiinte Sociale) eram putini baieti, mai precis 4, si cum baschetul se joaca in 5 a trebuit sa cooptam o colega. Si cum jucam asa baschet cu ‘chimistii’, nu stiu cum sar la o recuperare defensiva, prind mingea si in cadere zic sa ma rezem putin de peretele din spate. In secunda urmatoare toata sala de sport era pe jos de ras. M-am gandit ca poate mi-au cazut pantalonii printr-un accident nefericit sau asa ceva, dar ce sa vezi ca tocmai il lipisem pe un oponent de perete ca un poster. Eu la 1.89 m, el undeva pe la 1.70…

5. Tot la liceu, clasa a XII-a. Primavara, vreme frumoasa, copaci infloriti, noi cu gandul la BAC si facultati nu prea ne mai ardea de ore. Dar profu’ de fizica (un om extraordinar ca de altfel toti ceilalti pe care i-am avut) se gandeste sa ne faca o surpriza nemaipomenita pana atunci la noi, la uman. Vine intr-o zi si zice: ‘astazi va dau test din cartea de fizica’ (pe care nu o deschisesem de altfel deloc tot anul :D) In fine, incepem extemporalul. Ne uitam unii la altii si abia ne tineam sa nu radem cu gurile pana la urechi, nestiind evident o iota. Si ce ma gandesc. ‘Daca tot e sa iau 2 sau 3, macar hai sa fac putin spectacol’. Invatasem eu ceva bine pentru o lectie anterioara si incep si scriu. Si tot am scris pana am umplut 4 pagini Toti colegii erau contrariati. ‘Da-ne ma si noua, ba esti…’, asa si pe dincolo. Eu ma tineam tare. ‘Nu va dau ma nimic, pai ce eu m-am pregatit sa va dau voua?” Toata lumea abia astepta ora urmatoare sa vedem rezultatele. Toti ma tachinau: “ma daca iei 10 ai terminat-o, gata”. Radeam de ma prapadeam. “Ma sa vedem, eu stiu???”. Vine profu cu lucrarile. Popescu 3, Ionescu 3, Georgescu 2….pana ajunge la mine. Toti din clasa: “Ia gata, faceti ma liniste!” Parca-l vad si acum pe prof cu o mimica placuta ochiului. ‘Dumitre, ia vino la catedra. Ma tu ai scris frumos aici, mi-a placut mult sa stii (rumoare in sala, eu abia ma tineam din ras), dar nu pot sa-ti dau decat 3, ca lectia asta am avut-o acum 3 saptamani”. Ce ras a fost atunci in sala si in pauzele care au urmat, nu pot exprima acum in cuvinte.

6. Ajung si la facultate. Anul I, frumos, aveam constiinta de student. Mi se parea mie ca fac parte dintr-o categorie sociala importanta, mergeam cu insufletire pe strada, ce sa mai, eram mandru de mine. “Bravo Dumitre, ai ajuns unde iti era locul”, imi spuneam. Incepem noi cursurile: sociologie politica, introducere in stiinta politica, istorie politica, istoria ideilor politice si ajungem si la informatica. Neavand in liceu ore de info abia asteptam sa fac cunostinta cu mouse-ul si tastatura, dar ce sa vezi. Vine profu: “copii azi nu facem in laborator ca nu e reteaua configurata, asa ca vom face in amfiteatru”. ‘ E acum ce sa facem, stam aici 3 ore’. Si incepe profu’ sa deseneze pe tabla: “acesta este un mouse, iar aceasta tastatura…pentru a crea un director nou se apasa click dreapta pe desktop si apoi new folder…etc, etc’. Am ajuns acasa teribil de dezamagit si toata noaptea m-am intrebat: cum sa inveti manuirea calculatorului printr-o astfel de metoda?. Pana la urma am ajuns sa studiem cum trebuie, dar tot nu credeam ca intr-o zi, ca acum la 24, sa scriu la calculator fara sa mai privesc tastatura. Mare performanta…

7. Ca orice om vine o zi cand te mai si indragostesti, ca deh, om esti Dar ce vorbesc eu aici? Pana la urma ce e dragostea? Dar hai sa las eu filozofia pentru altii si sa vorbesc despre mine raportat la acest aspect, asa cum se cade. In onestitatea mea, tradusa mai degraba prin naivitate, am crezut de fiecare data intr-un tip de relatie solida, serioasa, stabila, dar pana la urma am ajuns sa constientizez anumite aspecte realiste, care imi ridica cateva semne de intrebare vis-a-vis de abordarea problemei, daca se merita sau nu sa mai privesc chestiunea din unghiul asta. Oricum, la vremea lor le-am iubit pe toate, mai mult sau mai putin, si probabil am sa le iubesc pe toate care vor mai veni de-a lungul timpului, altfel n-as putea sa stau langa ele. La capitolul asta nu-mi plac jumatatile de masura, ca de altfel in orice alt aspect al vietii. Ori dau totul, ori mai bine stau pe margine si-mi vad de treaba. Pe rand fetelor, nu va inghesuiti, ca e loc pentru toata lumea, vorba cantecului: ‘Love comes again, again and again’

8. Daca fericirea izvorata din punctul sapte poate fi uneori inselatoare si se lasa in unele cazuri cu dureri de cap, goluri in suflet sau multe noduri in gat, dragostea si pasiunea pentru un ideal al tau nu ti-o poate lua nimeni vreodata. Si eu iubesc sportul. Respir si traiesc sportul cu toata fiinta ‘all day long’. Ce poate fi mai frumos decat sa traiesti senzatia unui break maxim la snooker sau o finala mondiala la Crucible, ce poate fi mai frumos decat sa iei parte la clasicele de primavara (Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Gent-Wevelgem, Fleche Wallonne, Liege-Bastogne-Liege sau Amstel Gold Race) adevarate monumente sportive, ce culoare poate fi mai minunata decat galbenul Turului Frantei sau verdele crud al gazoanelor britanice in fotbal? Nu mai spun de senzatia weekend-urilor cu intreceri motorizate, de la Formula 1, Motociclism, Raliuri si celelalte. Zgomotul motoarelor, forfota de pe linia boxelor si intrecerile roata la roata imi lasa o senzatie idilica. Poate sunt eu prea prins de fenomen, poate sunt prea romantic in felul meu de a ma raporta la toate acestea, dar de un lucru sunt sigur: am iubit, voi iubi sportul mereu si voi scrie despre el pana in cele mai indepartate timpuri.

Acesta am fost eu in opt puncte la borna 24. Daca tot s-a nimerit acest tag la ceas aniversar pentru mine am hotarat sa-i dau o oarecare culoare punctand anumite momente care m-au definit la un moment dat sau care ma definesc acum. Leapsa merge mai departe catre oricine e dispus sa o preia si sa o de la randul sau si mai departe. Eu revin la borna 25 cu alte si alte isorisiri.

In incheiere propun spre ascultare o piesa care mie unul imi place foarte mult. Titlul este mai mult decat sugestiv vis-a-vis de tot ce am spus mai sus…Somewhere inside of Me

P.S. Cadou primit de la AC Milan.com: