Eul si pavatele din Paris-Roubaix

Asa cum ii sta bine unui ‘Leu al Flandrei’, Tom Boonen a castigat a 106-a editie a miticei, fabuloasei, extraordinarei curse Paris-Roubaix. Un adevarat monument al ciclismuui si al sportului in general aceasta cursa. Nu degeaba este cunoscuta sub numele de ‘Infernul Nordului’, an de an intrecerea reprezentand o adevarata selectie naturala in randul rutierilor. Toata actiunea se desfasoara la nord de Paris, caravana punandu-se in miscare de la Compiegne, punctul terminus fiind Roubaix, localitate in apropiere de Lille.

sursa: www.letour.fr

Paris-Roubaix este mai mult decat o simpla cursa de ciclism. Ca privitor al micului ai ocazia poate unica sa descoperi Franta rurala in esenta ei. Ce sa mai spun despre pavate, acestea reprezentand sarea si piperul competitiei.

Intre Paris si Roubaix organizatorii au ‘plantat’ in calea ciclistilor nu mai putin de 28 de sectoare de piatra cubica, fiecare dintre acestea fiind clasificate in functie de nivelul de dificultate cu stele de la unu la cinci. Se remarca Padurea Arenberg, loc de o incarcatura emotionala fantastica, zecile si poate chiar sutele de oameni de pe margine, pavatele iesite din pamant si verdeata inconjuratoare creand o ambianta de vis. Urmeaza apoi Mons-en-Pevele si Carrefour de l’Arbre, acestea trei fiin practic punctele cheie ale cursei.

Ce s-a intamplat in 2008? Prima parte a intrecerii a avut o desfasurare clasica pentru o cursa…evident clasica. Trei evadati absoluti necunoscuti au primit liber din partea plutonului, in timp ce ‘greii’ cursei faceau si desfaceau strategiile pe masura traversarii sectoarelor pavate. Prima selectie importanta a avut loc unde altundeva decat in Padurea Arenberg, echipele CSC si Quick Step plasandu-si cei mai importanti oameni in grupul de frunte.

Era clar ca din aceasta formatie de ciclisti se va alege invingatorul. Ca intr-un joc de sah a urmat mutarea urmatoare, cei de la Quick Step trimitandu-l in recunoastere pe insusi campionul Belgiei si castigatorul Turului Flandrei, Stijn Devolder. Cei de la CSC au contraatacat prin Stuart O’Grady, invingatorul putin scontat din 2007. Toata miscarea de trupe s-a dovedit o simpla strategie din partea oamenilor lui Patrick Lefevere (n.r. - managerul echipei Quick Step).

Adevarata mutare a avut loc cu 34 de kilometri inaintea finalului, cand Tom Boonen, Fabian Cancellara si Alessandro Ballan s-au desprins din grupul de frunte. Numele si greutatea celor trei rutieri reprezentau garantia pentru un final ‘regal’, asa cum exclamau entuziasti comentatorii televiziunii publice franceze. Sub spectrul unui final la sprint pe velodromul din Roubaix, Cancellara a incercat sa se debaraseze de Tom Boonen, cel mai bun sprinter dintre cei trei, dar belgianul a rezistat bine in sa, tragandu-l dupa el si pe Alessandro Ballan, ciclist care s-a implicat prea putin la trena grupului.

Experienta anilor de cursa m-au facut sa invat pe de rost ultimii kilometri ai cursei. Cum se termina ultimul sector pavat, lung de 300 de metri, se vireaza la dreapta si se intra pe velodromul din Roubaix. Cancellara, Ballan si Boonen aveau intalnire cu istoria ciclismului, iar ‘Leul Flandrei’ nu si-a dezamagit fanii. Plasat ca un adevarat pradator in ultima pozitie a grupului, Tom le-a luat pulsul colegilor de evadare, fiindu-i usor sa lanseze sprintul furibund de final. Nicio sansa pentru Cancellara si Ballan, care s-au multumit in final cu celelalte locuri ale podiumului.

Fost campion mondial in 2005, Boonen si-a trecut astfel in palmares a doua victorie in Paris-Roubaix, dupa cea din urma cu trei ani.

Un singur gand de final mai am. Sper ca intr-o zi sa pasesc pe miticele pavate din ‘Infernul Nordului’, sa simt praful si freamatul multimilor dintr-o cursa legendara. Cu Paris-Roubaix ne revedem la anul, pana atunci alte si alte catarari avand de parcurs in acest sezon minunat al sportului cu pedale.